Tuesday, January 9, 2018

MARE CIUDĂȚENIE ȘI DRAGOSTEA ASTA..





     Am cunoscut un băiat în urmă cu mult timp.. Mi-a vorbit și m-am îndrăgostit ca o nebună încă de la început. Atunci, în secunda aceea, pe banca aceea, de omul acesta care purta pe atunci un tricou alb.
     Acum îmi dau seama că niciodată în viața mea nu m-am mai îndrăgostit așa. Nu m-am îndrăgostit de un "chip de lut".. Mai degrabă de o atitudine, de un gest, de un cuvânt, de o îmbrățișare poate..
     Sunt îndrăgostită de un băiat, bărbat mai bine zis că am trecut de perioada adolescenței, care e al meu. Nu al altcuiva. Mă holbez fericită la el și aș putea să jur că în acele momente arăt ca un copil tâmp. Când inima mea îl vede nu mai vrea să asculte deloc. Începe să-mi pulseze sălbatic sângele-n vene. Nu mă mai pot concentra la nimic, am început să dorm și prost.. Adorm în fiecare seară cu gândul la el.
     Sufletul meu îl vrea pe el, căci el e liniștea mea. Sufletul meu doar pe el îl vede! Sentimentele mele ard din ce în ce mai rău..
     Sunt îndrăgostită de un băiat care nu o să afle niciodată cum toată ființa mea o ia razna atunci când îl are-n preajma ei. Care nu o să afle niciodată cât de fericită mă face să mă simt doar cu a lui prezență.
     El.. El e liniștea pentru mine. E trecut, prezent și viitor.