Thursday, February 4, 2016

PLOUĂ-N SUFLET.. " CINEVA " APUNE ŞI CORTINA CADE..





     Plouă. Încă suntem într-o lună în care ar trebui să ningă şi, totuşi, plouă.. O ploaie enervantă care-ţi induce numai tristeţe.. Plouă cu picături mici; picături ce parcă găuresc încet-încet sufletul.. Sunetul fiecărei picături de ploaie parcă îmi curentează trupul în momentul în care se sparge pe geam.. 
     Uhhh.. Parcă toţi norii şi-au pus în cap în această seară să se golească.. Parcă şi cerul ştie că astăzi a apus " o stea " şi plânge. Plânge şi cerul.. Mă uit pe geam şi sper să văd acea stea.. Dar nu apare. Nu mai există. A căzut cortina.. Mă uit mai atent şi zăresc o luminiţă cam firavă, ce-i drept.. Clipeşte! Clipeşte şi-mi dă putere..
     Bălţile de apă prind gals uşor-uşor.. Mai mulţi stropi sar din băltoacă.. Cercuri din ce în ce mai mari se întind peste tot.. Ultima amintire s-a spulberat.. Acest gând nu mi-a dat deloc pace şi linişte.. Aş fi vrut să ţip, să cutremur pământul,  să pot să-l readuc înapoi printre noi.. Dar eu.. Eu nu puteam să fac nimic. Priveam neputincioasă şi cu ochii în lacrimi cum se " stinge ".. Vedeam cum se prăbuşea şi nu puteam face nimic.. Şi s-a dus.. S-a dus pentru totdeauna.. Şi încă plouă.. Se spune că în fiecare picătură de ploaie stă închis spiritul unui nefericit; spiritul cuiva care a apus mult prea devreme..  Ehh.. Şi când cineva este peste măsură de îndurerat, oare toate lacrimile lui se adună într-o picătură de ploaie? 
     Când ultima picătură se izbeşte de pământ, speranţa din suflet moare.. Parcă şi picăturile de ploaie strigă după ajutor.. Din păcate nimic nu potea fi schimbat, căci e prea târziu..  
     Nu vreau ca o picătură de ploaie să-mi aparţină şi nici nu vreau să-mi pierd speranţa.. Ploaia nu a udat doar geamurile.. A udat şi sufletul meu şi nu mai văd nimic.. Nu mai simt nimic.. 
     " A plouat în trecut, plouă încă în prezent.. Plouă şi-n lipsă, ca-ntr-o finală apocalipsă.. " Şi la final, cortina cade..

3 Februarie 2016