Wednesday, December 3, 2014

Melancolie...






     În seara asta am avut un impuls să te caut. Nu știu dacă ți-aș fi vorbit, dar probabil aş fi redevenit eu, cea din trecut.. Pentru că tu de fapt însemni tot ceea ce am fost cândva... Am avut un imbold.. O parte din sufletul meu a vrut să te caute, să vadă cum mai eşti.. Să te cicăle, să te enerveze, să te liniştească şi să te vadă fericit! O bucăţică din sufletul meu a plecat odată cu tine.. Şi parcă bucăţica rămasă vrea să ştie dacă eşti bine, dacă eşti fericit.. 
     Și apoi, m-am oprit. Brusc am rămas cu privirea la numele tău şi nu ţi-am mai scris.. Nu din orgoliu sau neputință, ci pentru că m-am schimbat mult prea mult pentru a-ți oferi ocazia de a mă mai călca în picioare. Pentru că n-am să-ți iert niciodată plecarea. În special modul în care ai făcut-o. Tu ai ales. A fost doar alegerea ta! Nimeni nu te-a influenţat, dar gata! ..
     Și la o adică, nici nu mă mai interesează dacă te gândești sau nu la asta.
     Viața merge înainte. Viaţa este prea scurtă ca să fim dezamăgiţi şi trişti.