Friday, October 10, 2014

PARFUM DE TOAMNĂ





       Toamna se numără bobocii!
       Toamna înseamnă viziuni noi, drumuri noi şi vise noi!
       Toamna se culeg laurii!
       Toamna asta înseamnă ciocolată caldă şi pulovere moi!
       Toamna asta înseamnă speranţă şi nostalgie!

     Totul începe să se dezgolească în această perioadă. Copacii zac solitari prin parcuri. Te plimbi cu speranţa că vei vedea un copac bătrân ce îţi va arunca un zâmbet răzleţ, dar totul este în zadar. Prin faţa ochilor ţi se derulează clipe frumoase petrecute alături de cei dragi în vara ce tocmai a trecut. Nostalgia te cuprinde fără voia ta şi fără să-ţi dai seama măcar!
     Îmi deschid braţele cu bucurie pentru a primi aşa cum se cuvinte toamna. Ciudat este că simt că toamna mi-a pătruns în suflet de acum două luni.. A pătruns acolo foarte tăcută, fără gălăgie şi zgomot de chitară. A pătruns cu tot alaiul ei şi cu ploi de sentimente, cu stele căzătoare.. Cu nostalgii şi cu iubire..
     Covor argintiu sub tălpi, frig neastâmpărat, struguri zemoşi din care iese must bun, dimineţi tăcute şi ploioase, ceaiuri fierbinţi, ploi mărunte şi dese, săruturi calde pe frunte ce te fac să te simţi în siguranţă.. Pulovere groase în care te simţi la adăpost...Clar! Parfumul de toamnă îşi face simţită prezenţa încetul cu încetul peste toată Europa. Privesc cu ochiul inimii în suflet şi mi-e toamnă! Nu mi-e rece, mi-e doar toamnă!
     Mă aşez pe o bancă în parcul solitar şi privesc spre cer. Nu ştiu cum sau de ce, dar mă loveşte o melancolie cruntă! Mă las cuprinsă de vraja toamnei şi de mirosurile ei! Îmi revin în faţa ochilor amintiri plăcute din copilărie; amintiri din frageda vârstă.. Ţin minte cum aşteptam cu nerăbdare toamna, cum mă bucuram nespus de mult de venirea ei.. Pe la acea vârstă toamna însemna cadouri, dorinţe împlinite, vise noi, realizări mărunte dar importante pentru viitor şi bomboane cât de multe..
     Acum înseamnă regăsire; înseamnă iubire, răsfăţ şi retrăirea momentelor fericite! Toamna sufletul meu este mai cald ca niciodată, iar sentimentele sunt mult mai puternice. Nu ştiu de ce, dar toamna reuşesc să îmi exprim sentimentele cu mai multă uşurinţă.. Uneori stau şi mă gândesc la Dumnezeu care a făcut toamna cu un motiv nedesluşit încă.. Sunt fascinată de cât suflet şi culoare i-a dăruit acestui anotimp pribeag!
     Dar brusc mă ridic de pe bancă şi mă trezesc ca dintr-un vis cu final fericit. Merg mai departe pe străzile care erau odată pline de copii care jucau fotbal până-n seară şi zâmbesc. Da, zâmbesc. Nu ştiu de ce, dar ceva anume îmi provoacă acest zâmbet.. Emoţia de toamnă îmi cuprinde întreg corpul cu mişcări lente şi gingaşe.
     Toamna se nasc cele mai frumoase iubiri, cele mai minunate prietenii, clipe şi trăiri de maximă intensitate! Tot atunci soarele îţi încălzeşte sufletul îngheţat de oamenii rău intenţionaţi şi " gloanţele lor ".. Serile sunt mult mai reci şi ploile toamnei la fel de reci, încât eşti de părere că pământul suferă în tăcere de dorul zilelor senine şi calde de vară. Toamna ne face mai buni, mai tandrii şi mai generoşi.. Mă simt mai îmbăgăţită sufleteşte datorită acestei nostalgii!
     Umbrele oamenilor încep să apună.. Toate aceste gânduri mă fac să mă bag înapoi în pătura moale şi caldă.. Aceeaşi veche emoţie... de toamnă!