Thursday, July 3, 2014

VOLUNTARIATUL - Muncă din suflet, pentru un alt suflet




     Da, da... Voluntariatul se face din suflet, cu drag. Dacă nu pui suflet, mai bine nu te apuci.
Mă întristez când văd foarte mulţi tineri care omit voluntariatul pe motiv că lor nu le iese nimic... Asta este părerea lor şi nu este bună. Cei care deja sunt voluntari sunt catalogati de ceilalţi drept " fraieri " şi, adesea, mai se găseşte câte un " deştept " să te întrebe: " da' ţie ce îţi iese din toată treaba asta? ".. " Fraierii " aceştia au din start un plus în alegerea carierei; " fraierii " aceştia reuşesc să schimbe această societate bazată doar pe faimă, bani şi non-valori.
     Ce te poate face mai fericit pe tine, ca şi adolescent, decât bucuria unui copil " uitat " de soartă, atunci când vede că mai sunt şi oameni care se gândesc la el? Ce te poate face mai fericit decât zâmbetul cald şi sincer al unui copil inocent? Îţi spun eu: NIMIC! Când veză bucuria şi iubirea ce ţi se oferă după ajutorul dat, nu mai ai nevoie de răsplată materială; atunci apare bucuria sufletească şi este de ajuns!
     Sincer, dacă nu făceam voluntariat simţeam un gol în suflet, ceva ce nu putea fi umplut vreodată. Chiar dacă nu am reuşit să dau peste o fundaţia - ca să zic aşa - care chiar se ocupă cu ajutorul oamenilor loviţi de soartă, nu am renunţat. Mă uit în rumă şi sunt mândră de ce am făcut. Când sunt tristă, mă gândesc că am reuşit să ajut câţiva oameni; oameni care îmi sunt recunoscători şi nu au ezitat să-mi spună un simplu: " MULŢUMESC! "... Sunt mândră că am reuşit să îmi ajut o fostă colegă care era bătută de părinţi şi ţinută legazâtă afară ca pe un câine... Chiar dacă mi-a luat ceva timp fiind doar un copil, am reuşit să trag un semn de alarmă şi sa o iau de acolo, după care am reuşit să oduc la o casă de copii unde îi este tare bine. Sunt mulţumită sufleteşte pentru că am ajutat-o, cu toate că acum când a dat de bine nu prea mai vorbeşte cu mine... Dar eu nu am încetat să o caut şi o mai ajut când are nevoie de mine, când mă sună... 
     Nu poţi descrie starea pe care o ai atunci când ajuţi pe cineva fără să aştepţi o răspaltă. Un " MULŢUMESC " pornit din suflet trebuie să fie suficient pentru tine. Voluntariat fac doar oamenii minunaţi, cu suflete deosebite; oamenii care vor să împărtăşească apropae totul cu cei mai puţin ajutaţi de soartă. Sunt puţini oameni care doresc, în ziua de azi, să audcă zâmbete pe feţele celor trişti, abandonaţi, poate chiar şi abătuţi... 
     Nu ştiu.. Voluntariatul m-a format pe mine ca persoană şi mi-a întărit dorinţa de a dărui din puţinul meu, de a ajuta... Chiar dacă plantezi copaci sau orice altceva, se consideră voluntariat pentru că faci ceva în folosul comunităţii; mai ales dacă faci totul din inimă, pui suflet în ceea ce faci...
Bucuria sufletească este cea mai mare avere a unui om. Dacă tu eşti mai înstărit, de ce nu binevoieşti să dai o mână de ajutor neajutoraţilor? Nu pierzi nimic; decât timp investit în bine, în schimbarea societăţii. Tu trebuie să schimbi lumea, să schimbi mentalităţi mai puţin bune.. Trebuie să dăruieşti fără să-ţi pui veşnica întrebare: " mie ce îmi iese? ".
     Poţi să ai o groază de bani în conturi; tot degeaba dacă nu eşti mulţumit de ce ai realizat până în clipa de faţă.. Banii azi îi ai, mîine nu-i mai ai, dar... Bucuria sufletească rămâne şi te ajută pe tine ca persoană; îţi dă încredere în tine şi te ajută să priveşti cu mândrie în urmă pentru că ai reuşit să le întinzi o mână de ajutor unor vieţi nevinovate... Îţi deschizi noi orizonturi şi priveşti cu alţi ochi lumea.. Nu te face că plouă! Creează un colţ de rai pentru cei uitaţi, părăsiţi şi trişti!
DĂRUIEŞTE şi ai să primeşti şi tu, cândva, ceva...