Sunday, December 15, 2013

DĂRUIEŞTE UN CRĂCIUN




     O bucurie cum doar o dată pe an o poţi simţi, o bucurie a Crăciunului.
     Fulgi mari de zăpadă îţi îngroapă fruntea. Steluţele mici şi albe au acoperit întregul cer. Casele şi-au pus căciuli de blană albă şi s-au îmbrăcat cu un cojoc de omăt. La uşa fiecărei case sunt clopoţei de argint, de o splendoare miraculoasă. Brazii sunt prezenţi şi ei... Oraşul, deja, este îmbrăcat în haine de sărbătoare... Beculeţe peste tot, brăduţi împodobiţi, colinde ce te fac să te simţi ca acasă. Brazii, frumos impodobiţi de pe străzile din basm, îţi zâmbesc. Pot spune că anotimpul iarna îmbină frumosul cu plăcutul, şi anume: aşezarea fulgilor de nea, căldura de la gura sobei, colindătorii de la porţi, colindele care îţi umple sufletul cu armonie... Pin albul pur al zăpezii se văd casele frumos împodobite cu luminiţe; încercând, care mai de care să fie mai frumoase prin felul lor. În această perioadă de Crăciun, nu are cum să nu ţi se umple sufletul de gingăşia iernii. O bucurie cum doar o dată pe an o poţi simţi, o bucurie a Crăciunului.
     În perioada Crăciunului, universul tuturor copiilor devine mai fascinant; mult mai luminat. Din păcate, acest univers fascinant este doar în ochii, sufletul şi mintea celor bogaţi; nu şi în cea a nevoiaşilor. Să ne oprim puţin în timp şi să ne întrebăm cum ar arăta Crăciunul perfect, pentru fiecare din noi; cu mic cu mare şi fără să ne sfiim, să spunem şi celor de lângă noi ceea ce gândim noi.
     Din punctul meu de vedere, Crăciunul perfect este atunci când şi cei nevoiaşi au ce pune pe measă, un brăduleţ în casă frumos împodobit şi cadouri sub el. Să miroas şi în casa lor a cozonaci proaspeţi, a coji de portocale şi bunicii lor să le povestească la gura sobei din experienţele lor, amintirile lor din copilărie. La fel de bina ca şi noi, nevoiaşii ar putea asculta cântecul iernii şi al nopţii, încălzindu-se la gura sobei. Totul ar putea prinde contur doar dacă noi, oamenii, am deveni mai buni şi le-am dărui din puţinul nostru şi celor mai puţini ajutaţi de soartă, câte ceva. Ce este mai frumos decât bucuria inocentă a unui copil? Ce este mai frumos decât sufletul cald al unui copil nevoiaş? Vă spun eu: NIMIC nu este mai frumos decât zâmbetul inocent al unui suflet nevinovat de nevoiaş. Ar trebui să facem pacheţele cu mâncare şi haine sau să îi invităm la noi la masa de crăciun. Acum câteva zile, am dus pacheţele de haine şi mâncare celor nevoiaşi şi am rămas plăcut impresionată atunci când am văzut cât de darnic poate fi un suflet nevinovat, suflet pe care viaţa nu l-a ajutat... Din ce i-am adus, a făcut altă pungă şi s-a dus la alţi copii nevoiaşi, prieteni de-ai lui, şi le-a dăruit o pungă de cadouri spunând că: " Mie îmi ajunge câte am primit. Luaţi şi voi şi vă bucuraţi. Moş Crăciun există! " Cum poţi tu, ca şi om cu inimă mare, să nu îţi schimbi mentalitatea şi să nu te faci mai darnic şi mai bun?! Cum?!? Chiar şi omul cu inima de " piatră " ai vedea că se va schimba în momentul în care îi vede pe aceşti micuţi cum se bucură şi câtă căldură îţi dăruiesc. Până la urma urmei, aceasta este frumuseţea Crăciunului.
     Haideţi să încercăm ca în această perioadă să devenim mai buni, să putem ierta mai mult ca să fim iertaţi mai uşor, să iubim mai mult ca să fim iubiţi şi să fim mai darnici. Aceasta este luna cadourilor, aşa că faceţi curat prin dulăpioare şi ce lucruri v-au rămas mici, puneţi-le într-o punguliţă de cadou şi dăruiţi-le celor nevoiaşi. Veţi rămâne plăcut impresionaţi de căldura cu care vă va primi. Fie ca bucuria şi pacea să vă copleşească şi pe voi şi pe familiile voastre, astfel încât să fiţi mereu cu zâmbetul pe buze. Să nu uitaţi să dăruiţi căci nu ştiţi cât de bine vă va prinde în viaţă şi cât de împliniţi vă veţi simţi în momentul în care un suflet pur, curat şi inocent vă va spune din toată inima lui: " Mulţumesc! " Un ultim lucru am să vă mai spun şi vă las luna drept călăuză în drumul vieţii: SĂ VĂ IUBEASCĂ VIAŢA!