Monday, October 14, 2013

VIAŢA LA ŢARĂ

Ieduţ





     Acest articol mă impresionează prin faptul că este vorba de ţară, fiindcă eu aici mi-am petrecut zile din viaţă şi tot aici am făcut toate năzdrăvăniile de pe lume de la vârsta de 6 ani în sus.
     Nu ştiu cum se simt alţii, dar eu mă simt cu totul un alt om. De fiecare dată mă bucur de priveliştea şi liniştea din jur. Aerul curat, cântatul cocoşilor, mâcăitul raţelor, cuviţatul purceilor, mugetul vacilor fac din curte, o adevărată lume de basm. Natura mă linişteşte de agitaţia insuportabilă din oraş. Aici parcă şi ploaia este altfel, parcă ar cânta un cântec de dor uneori, iar alteori un cântec de dragoste. Peiesajul este îmbietor, deşi e la fel, pentru oamenii care sunt obisnuiţi cu el. Ca să simţi şi să trăieşti trebuie să fi în acel loc, să asculţi freamătul vântului, şuieratul frunzelor, dansul ierbii şi al vieţuitoarelor, care au lumea lor minusculă, în acest cadru feeric de poveste. Când mă aflu acolo, parcă timpul stă pe loc şi toate activităţiile încetează pentru o farcţiune de secundă, apoi natura îşi reia ciclul firesc al orânduirii evenimentelor. În mijlocul naturii, de fiecare dată învăţ ceva nou; o nouă idee, o nouă fărâmă de poezie, o nouă fantezie, un izvor de gânduri nobile... Fiecare urmă pe unde am păşit are ceva de spus, precum fiecare fir de iarbă atins, fiecare pom, fiecare frunză, are propia istorie. La ţară poţi să faci mai multe obrăznicii decât la oraş: poţi să furi cireşe, să dibuieşti pupeze... Cine nu fură vara, bate din buze iarna. La noi în sat sunt case mari, cu oameni harnici şi bogaţi. Avem pomi fructiferi şi vii. Avem holde mănoase şi ape limpezi şi frumos curgătoare. Avem ciobani care pasc multe turme de oi, miei sunt mai mult primăvara. Avem şi oameni care pasc vaca, şi ţânci care pasc gâştele pe şanţ. Viaţa este frumoasă la ţară, dar trebuie să munceşti. Şi la oraş este foarte frumos, dar îţi trebuie bani. E frumoasă viaţa la oraş, de ce să mint. Sunt multe chioşcuri, magazine şi când plouă nu te umpli de noroi până-n gât. La oraş când te scoli, întâi şi întâi mergi la piaţă, faci cumpărături, iar după ce faci cumpărături cumperi o îngheţată, bei un suc, mănânci o prăjitură, apoi mergi acasă şi te odihneşti. După aceea, scoţi cumpărăturile din sacoşă, numeri câţi bani ţi-au mai rămas şi te apuci de treabă. Seara te întinzi în pat, dai drumul la televizor şi stai şi te uiţi cât îţi pofteşte inima, fără să te guiţe porcul, să te ragă vaca, să te behăie oaia sau să te măcăne raţa. După ce mănânci, închizi televizorul, te culci, iar dimineaţa, când te scoli, bei o cafea, te speli pe ochi cu apă caldă şi te ştergi cu un prosop moale, pufos. Duminica e frumos să mergi la restaurant, unde mănânci ceva bun şi bei un suc sau două. Dacă mai ai loc în burtă, mănânci îngheţată. Vii acasă, te uiţi la televizor şi te culci. Noi la sat ne ocupăm cu truda: primăvara punem recolta în pământ şi o îngrijim să crească, iar toamna strângem recolta. E frumos că ai ce munci, dar e urât că-i prea multă muncă.
Viaţa la ţară este una pe care cei de la oraş nu o înţeleg. Iar când plouă o înţeleg şi mai puţin. E mare diferenţă între oraş şi ţară. Strugurii din vie s-au copt, butoaiele mustesc de vin, nucile cad din copaci în cojoace zdrenţuite. În aleea parcului are loc dansul frunzelor… Într-un colţ de masă cu lumină slabă, poeţii îşi exprimă gândurile. Viaţa de la ţară nu e tocmai una uşoară, fiind mult de lucru. Sunt conştient de treburile şi munciile pe care le au ţăranii, zi de zi pentru a supravieţui şi să-şi câstige şi ei existenţa. Mereu este câteva de făcut. Deşi duc o viaţă mai rudimentară, cu condiţii mai precare, sunt oameni simpli şi modeşti. Sunt mândră de părinţii mei. Pe mâna lor au trecute mii de fiinţe, de care s-au ocupat cu multă grijă. A fi ţăran, nu e o ruşine, ci o mândrie. Mulţi oameni bogaţi, au uitat de unde provin, unde au rădăciniile şi afirmă cu mândrie că fac parte din mariile oraşe, metropole, etc. Viaţa la ţară, are farmecul ei, cu bune cu rele... Ţăranul, omul de rând, trăieşte de pe o zi pe alta, aşa cum poate. Îşi duce crucea, îşi acceptă destinul aşa cum i-a fost scris. Astăzi, trăim vremuri grele, săracii părinţi şi mai grele. E criză în toată lumea. Pentru ei e mai greu, au îmbătrânit nu mai au forţă de lucru, aşa cum aveau cândva... Bucuraţi-vă, aduceţi-vă aminte de vremurile trecute, de tot ceea ce este minunat şi profita-ţi de tot ceea ce aveţi şi vă face plăcere. Trebuie să ocrotim natura şi să conservăm ceea ce avem, iar tradiţia să rămână tradiţie unică, specifică, aşa cum a fost mereu. Viaţa la ţară trebuie preţuită, astfel ne respectăm ştrămoşii şi nu în ultimul rând ne respectăm pe noi înşine! Când crezi că eşti singur, defapt nu eşti!
     NU ignora lucrurile din jur, acordă atenţie şi celor mai mici detalii. Ai putea rămâne surprins la tot ceea ce le afli. Nu trebuie să cauţi, să cercetezi foarte intens, ci doar să crezi! Propiul suflet te va ghida spre toate. Acolo se află cheia succesului, a cunoaşterii!