Tuesday, September 10, 2013

SCENA VIEŢII

- Lumea ideală -





Ajută un bătrân care are obrajii bătuţi de
de vânt, ploi şi soare...

" Lumea e o scenă pe care fiecare dintre noi are propriul rol. " - Franz Schubert 


     Sunt momente când mă întreb dacă există o lume perfectă, fără oameni răi, fără critici; lume în care toţi ne-am dori să trăim veşnic. Cel puţin în viziunea mea, într-o lume ideală nu ar exista copii abandonaţi prin pubele, cei vârstnici nu şi-ar da toată pensia doar pe medicamente - că statul ţine banii doar pentru nevoile domniilor lor - nu ar mai exista atâtea furturi şi violuri. Vasile Ghica ne spune că: " Lumea se srpijină pe visători, dar este a celor puternici. " ; şi are dreptate, cel puţin din punctul meu de vedere. Fără aceşti visători, lumea ar deveni mult mai tristă şi mai monotonă decât este acum, iar cei puternici ar deveni slabi ca şi ceilalţi.
      În lumea mea ideală, copii şi-ar face mai întâi temele şi apoi ar ieşi să se joace cu prietenii fără să se teamă de maidanezii din faţa blocului, bătrânii nu ar mai fi atât de trişti... Bătrânii ar trebui respectaţi pentru tot ce au făcut în viaţă; că au dat fiinţă la cel mai de preţ lucru şi acum au un nepoţel care să le aline bătrâneţea. Câţi dintre noi nu ne-am dori ca în lumea noastră perfectă să avem pe cineva care să ne şteargă lacrima de pee obraz atunci când suntem în necaz?!? Copiii de 9-10 ani stăteau să se joace de-a v-aţi ascunselea după bloc, nu cu Iphon-ul în mână toată ziua şi să nu-şi facă temele. În lumea mea perfectă, copii nu ar avea totul pe tavă; ar învăţa să muncească pentru acel ceva pentru că în viitor le va prinde bine. Toată lumea şi-ar da frâu liber sentimentelor pentru că nu se ştie niciodată când persoana dragă va înceta să se mai lupte cu viaţa. Atunci va rămâne doar un tablou de colaje. Oamenilor din aceste vremuri le lipseşte optimismul dar, într-o lume desenată într-un cadru perfect, aceştia ar fi mai optimişti şi plini de viaţă. Oamenii cinstiţi nu ar fi înşelaţi de hoţi şi s-ar " sprijini " pe experienţele acumulate ca pe un baston. Dacă nu am întâlnit încă lumea perfectă, ne putem răspunde printr-un cadou dăruit mamei, printr-un zâmbet şi nişte bănuţi daţi bătrânelului de la colţul străzii dar şi printr-un simplu şi sincer " TE IUBESC " spus persoanelor la care ţinem.
     Pot spune că trăiesc deja într-o lume ideală.  Am lângă mine doi părinţi sănătoşi care mă sprijină şi mă educă, un frate mai mare la care ţin chiar dacă ne mai ciondănim şi nişte prieteni exemplari care nu aşteaptă invitaţie specială atunci când sunt la pământ. Sunt fericită acum şi mă văd printr-o oglindă a timpului cum am devenit adultă; cum visele nu mai sunt doar pe hârtie, ci au devenit realitate... Cum îmbătrânesc uşor-uşor alături de cei dragi. Cum spunea Seneca" Lumea este o scenă, viaţa e un act. Ai venit, ai văzut şi ai plecat. "